marți, 7 noiembrie 2017

Cum sa dai si cum sa primesti mangaieri!

                                                         

Conceptul de economie de stroke-uri  introdus de Claude Steiner ne ajuta sa intelegem cum am ajuns sa avem parte de putina caldura in interactiunile noastre si ce putem face pentru a remedia acest lucru. Putem vedea stroke-urile pozitive ca pe niste mici bucatele de iubire date de o persoana si primita de alta. Cu toti avem nevoie de stroke-uri din momentul nasterii pana la sfarsitul vietii. Un aspect important este faptul ca ele sunt gratuite si pot fi date oricui. Dar nu toti dam si primim stroke-uri, cu toate ca acestea au puterea sa ne faca sa ne simtim mai bine. Claude Steiner ne spune ca acest lucru se intampla datorita unor reguli de economie a stroke-urilor (a mangaierilor) si functioneaza dupa regulile economiei bazate pe bani. Cand suntem limitati financiar, ajungem sa muncim din greu pentru a ne satisface nevoile bazale. Oamenii pot fi controlati prin crearea de probleme economice. Asa se intampla si cu stroke-urile. Noi am fost invatati de catre parinti cu niste reguli restrictive fata de ele. Copilul invata repede ca pentru a primi semnele de afectiune trebuie sa se comporte cum vor tata si mama. Si asa ajungem si noi sa fim reticenti in a da si a primi stroke-uri cand ele sunt nelimitate si la indemana tuturor. Iata cele 5 reguli pe care le invatam din copilarie:
nu da stroke-urile/semne de afectiune pe care doresti sa le dai
ar fi bine sa dam un stroke atunci cand simtim, dar de cele mai multe ori ne oprim din a spune lucruri frumoase despre altii
nu cere stroke-uri/semne de afectiune de care ai nevoie
pentru unii oameni e caracteristic sa nu ceara ceea ce au nevoie si sa astepte ca ceilalti sa le ghiceasca nevoile si sa le indeplineasca. E in regula sa cerem sa ni se spuna cuvinte frumoase si asta nu inseamna ca persoanele respective sunt cu siguranta nesincere
- nu accepta stroke-urile pe care le doresti
sunt persoane care se simt rusinate daca primesc un compliment si schimba repede conversatia. Poti sa-l consideri un cadou si sa-ti amintesti de el in momentele mai putin fericite
- nu refuza stroke-urile/semnele de afectiune pe care nu le vrei
se refera la comentariile rautacioase care ne sunt adresate uneori si e bine sa le ignoram, chiar nu suntem obligati sa punem la suflet lucrurile negative
- nu iti oferi stroke-uri/semne de afectiune
putem vorbi frumos despre noi si chiar sa credem asta, poate fi orice ne face sa ne simtim bine


Dar ganditi-va ca toate aceste reguli invatate se pot schimba si putem obtine altele care ne sunt de un real folos.
 - dati stroke-urile/semne de afectiune pe care vreti sa le dati
 exprima gandurile pozitive sau negative pe care le nutresti despre celalalt
 - cereti stroke-rile/semne de afectiune de care aveti nevoie
 cere parerea celorlalti despre tine: ce parere ai despre felul cum am decorat camera?
 - acceptati stroke-urile/semne de afectiune pe care le primiti
 multumesti si iti exprimi emotia cand primesti un compliment
 - nu acceptati stroke-urile/semne de afectiune pe care nu le vreti
 ne ajuta expresiile de genul: imi pare rau, este parerea ta nu a mea
 - oferiti-va voua insiva stroke-uri/semne de afectiune(multe)
trateaza-te ca si cum ai fi cel mai bun prieten al tau, ofera-ti mici recompense pentru fiecare succes zilnic, spune-ti in gand:  pot sa fac fata situatiei X, nu sunt cu nimic mai prejos decat ceilalti!

 bibliografie: Claude Steiner  Regulile economiei de mangaieri

joi, 19 octombrie 2017

Evanghelia Terapiei





                                                                     

Bate si ti se va deschide
Cere si ti se va da
Cauta si vei gasi
Priveste si vei vedea
Asculta si vei auzi
Asculta-ti tacerea si iti vei auzi nevoile
Reflecteaza in loc sa intrebi
Vorbeste atunci cand ai ceva de spus
Vorbeste despre tine iar ceilalti iti vor vorbi despre ei
Mergi si vei inainta
Simte si vei trai
Da si vei primi (poate)
Iubeste si vei fi iubit
Deschide-te si ceilalti se vor deschide
Fii pasionat si vei pasionant
Fii tu insuti si ceilalti vor deveni ei insisi
Construieste ceea ce cauti
Seamana fara sa tii seama si vei culege
Ia seama la ceea ce nu faci in loc sa te revolti
In loc sa reprosezi parintilor ceea ce au facut din tine, ia seama la ceea ce faci cu ceea ce ei au facut din tine
Traseaza-ti calea pe care vrei s-o strabati inainte de a astepta un vant favorabil
Traieste din plin si vei fi lasat sa traiesti
Traieste-ti viata aici si acum
Acolo unde se naste viata dispare boala si vindecarea va fi data cu prisosinta
Fii responsabil si vei fi mai putin vinovat
Fii iarasi copil si vei creste
Renunta si vei fi mai liber
Daca esti pregatit, nu astepta de la Cel atotputernic ceea ce nu poate veni decat de la tine
RIDICA-TE SI UMBLA
                                                                                       Omagiu lui Isus, primul meu terapeut
Andre Moreau - Tainele Autoterapiei asistate


vineri, 22 septembrie 2017

VIATA DUPA DOLIU



                                                         
Stăteam pe o băncuţă de lemn, discutând cu cineva, când mi-a sunat telefonul. M-am uitat la număr – era Dani, sora mea. Am răspuns, şi la telefon era de fapt mama. „Vino la spital“, mi-a spus ea, „că e gata.“ „Ce e gata?!“ i-am răspuns pe un ton iritat, deşi în sinea mea ştiam foarte bine la ce se referea. Se referea la tata, care era în spital suferind de leucemie. Am închis telefonul şi am rămas încremenită, privind în gol. Mintea mea încerca să asimileze ce îmi spusese mama, dar nu reuşeam. Probabil că persoana cu care vorbeam (al cărei nume nu mi-l amintesc) şi-a dat seama după expresia de pe faţa mea că ceva nu era în ordine, că m-a întrebat ce s-a întâmplat. „Tocmai mi-a spus că tatăl meu a murit...“ am îngăimat eu, parcă vomitând cuvintele pe care gura mea nu vroia să le rostească, şi care păreau străine de persoana mea. „O, îmi pare rău...“ a spus ea pe un ton politicos. Apoi eu  m-am ridicat să îl caut pe soţul meu, Beni, şi ea a părut uşurată că plec, şi a găsit pe altcineva cu care să facă conversaţie.  Înainte să ne urcăm în masină să plecăm spre spital, ţin minte că cineva mi-a urat ca Dumnezeu să mă mângâie pentru pierderea tatălui meu. „Ce tâmpenie“, m-am gândit. Tatăl meu nu era mort, sau, dacă murise, Dumnezeu va face o minune şi îl va aduce la viaţă.  Acea zi a marcat începutul unui capitol nou din viaţa mea – doliul. Nu aş fi ales niciodată să învăţ lucrurile pe care le-am învăţat în anii care au urmat morţii tatălui meu. Pe dinafară, şi eu şi familia mea am trecut cu bine peste pierderea lui. Pe dinăuntru, unii dintre noi încă avem răni necicatrizate. Am ajuns să pot să vorbesc despre el fără să plâng (de cele mai multe ori), dar încă am momente când mi-e atât de dor de el încât simt că nu mai pot să respir dacă nu îl văd.


Astfel, dacă ai pierdut pe cineva, iată la ce te poţi aştepta:
Doliul tău poate dura mai mult decât se aşteaptă cei din jur.
Doliul poate necesita mai multă energie decât ţi-ai fi putut imagina.
Doliul tău poate aduce multe schimbări şi va fluctua.
Doliul te va afecta în toate sferele vieţii tale: socială, fizică, psihică.
Vei jeli atât ceea ce ai pierdut în trecut, cât şi ceea ce vei pierde în viitor.
Vei jeli nu numai persoana în sine, ci şi toate visele, speranţele, aşteptările neîmplinite faţă de cel drag, cât şi nevoile pe care nu ţi le va mai putea implini.
Doliul tău va conţine un amalgam de sentimente, nu numai depresie şi tristeţe.
Vei experimenta o combinaţie de mânie şi depresie, iritabilitate, frustrare, intoleranţă.
Îţi va păsa prea puţin de tine însuţi.
Vei experimenta „spasme“ de doliu – valuri bruşte de jale care te vor lua pe nepregătite.
Iţi va fi greu să gândeşti raţional şi să iei hotărâri, şi vei uita multe lucruri.
Te vei întreba dacă nu cumva îţi pierzi minţile.
Vei fi, pentru o perioadă, obsedat(ă) de moarte şi de cel decedat.
Vei începe să cauţi sensul vieţii şi îţi vei pune sub semnul întrebării credinţa sau concepţiile filozofice.
Vei vrea să te retragi social, să nu mai interacţionezi cu prietenii sau să îţi schimbi prietenii.
Vei experimenta schimbări fizice.
Vei descoperi că sunt anumite date (zile de naştere, aniversări) sau evenimente (Crăciunul, Paştele) sau stimuli (un anumit parfum, sau faţa cuiva care seamănă cu cel decedat) care vor declanşa o explozie de dor şi durere.
Cei din jur vor avea aşteptări nerealiste de la tine şi îţi vor răspunde într-un mod care nu-ţi va fi de ajutor.
Anumite experienţe mai târziu îţi vor readuce la viaţă sentimentele din doliu (căsătoria unuia dintre copii, absolvirea, etc.).


Ce transformari se petrec in interiorul tau?
vei experimenta nelinişte, dureri de cap, tremor, tulburări de digestie, de apetit, pofta sexuală va fi diminuată, îţi va fi afectat somnul (ca şi cantitate şi calitate), vei creşte sau pierde din greutate, vei avea modificări de energie (te vei simţi poate mai obosit ca de obicei).
Iată o listă cu unele din bolile pe care le poţi face dacă nu încerci să amortizezi efectele stresului asupra corpului tău:
 Boli digestive: intestine iritate, ulcer, gastrită, constipaţie sau diaree cronică, diabet zaharat.
 Boli cardiovasculare: palpitaţii sau diverse tulburări de contracţie a cordului, atac de cord, hemoragie cerebrală, hipertensiune arterială.
Tulburări respiratorii: exacerbarea atacurilor de astm bronşic (pentru cei care suferă deja de astm). Artrită, dureri musculare.
Tulburări neuropsihice: anxietate, atacuri de panică, episoade depresive sau maniacale.
Scăderea sistemului imunitar, ceea ce atrage contractarea mult mai rapidă a unor bacterii sau virusuri determinând răceli, gripe, pneumonii, hepatită. De aceea, chiar dacă nu simţi un mare entuziasm pentru sănătatea ta în această perioadă, este important să înţelegi că viaţa ta nu s-a sfârşit  şi că este de datoria ta (în mod deosebit dacă sunt şi alţii care depind de tine, cum ar fi copiii) să încerci să îţi păstrezi sănătatea.


Cum putem fi alaturi de o persoana in doliu? De cele mai multe ori este suficient :
• sa fiti atent, rabdator, respectuos si sensibil
• sa acordati prioritate sentimentelor si nevoilor persoanei indoliate
• sa vorbiti mai putin si sa ascultati mai mult
a. Retineti ca este suficient sa va exprimati compasiunea si condoleantele in mod sincer si cit mai scurt (simplu) ; Nimeni nu va cere (nimeni nu se asteapta de la dumneavoastra ) sa faceti sa dispara durerea
b. Intrebati cu ce puteti fi de folos. Oferiti-va sa faceti doar lucruri pe care sunteti sigur ca le puteti duce la bun sfarsit. Este un moment total nepotrivit pentru promisiuni false!
c. Incercati sa nu oferiti lucruri care nu vor fi de folos sau pe care persoana respectiva nu le doreste. Acestea ar putea accentua singuratatea, furia sau tristetea acestei persoane
d. Respectati limitele. Nu invadati intimitatea unei persoane care a suferit o pierdere abordandu-l la servici sau la sala de sport, privindu-l adanc in ochi sau cu o strangere de mana insistenta pentru a-i arata simpatia. Ii este cu siguranta deja greu sa se mentina pe linia de plutire si sa se concentreze  si ultimul lucru de care are nevoie este sa ii reamintiti de pierderea suferita (prietenii apropiati au rareori acest gen de comportament)
e.  Lasati mesaje – vocale sau prin e-mail – sau trimiteti un mic cadou, pentru a arata ca va ganditi la persoana respectiva, si nu asteptati nimic in schimb. Este chiar indicat sa precizati ca nu asteptati si nu este nevoie de vreun raspuns
f. Nu cereti nimic. Nu va asteptati ca persoanele care sunt de obicei generoase sa fie generoase ca de obicei – mai devreme de citeva luni sau chiar un an – doi
g. Asteptati-va ca persoana respectiva sa fie mai iritabila si mai sensibila ca de obicei, si fiti ingaduitor(-oare)
h. Nu repetati la nesfarsit cat sunteti de devastat, trist si indurerat datorita acestei pierderi. In comparatie cu durerea persoanei indoliate, a dumneavoastra este doar o picatura intr-un ocean si persoana respectiva are alte griji decat suferinta dumneavoastra
i. Fiti foarte atent la gesturi si la indicii non-verbale (limbajul corpului), cum ar fi datul ochilor peste cap si agitatia. La cel mai mic semn, schimbati subiectul sau incetati ceea ce faceti
j. Evitati cliseele de genul « Macar acum nu mai sufera » sau « D-zeu ne da doar atat cat stie ca putem duce ». Cu siguranta persoana care a pierdut pe cineva drag n-a vrut sa auda asta nici cand i s-a spus pentru prima oara, si nu vrea sa auda nici acum
k. Nu va asteptati ca persoana indoliata sa depaseasca aceasta incercare in cateva luni. Aceasta nu se va intampla. Acest proces (de vindecare) poate dura 2-3 ani
l. Umorul, o veste buna sau cererea unui sfat intr-un domeniu cunoscut persoanei indoliate – pot fi modalitati de a distrage atentia intr-un mod placut si de a reveni la o oarecare normalitate – chiar daca este vorba despre o ameliorare temporara. Procesul de doliu poate dura chiar si 2-3 ani


Fazele procesului de doliu:
negarea - persoana nu accepta realitatea, pentru a se proteja de fluxul emotional prea puternic, nu vrea sa vada, sa auda, sa inteleaga.
furia - protesteaza in fata realitatii, devine furios pe altii - Doctorii nu si-au dat toata silinta, sau furios pe sine cu sentimente de vinovatie  -Poate ca ar fi trebuit sa mai fac, sa mai incerc...
negocierea - in starile de vulnerabilitate si neputinta pot aparea conditionari de tipul: Ma voi ruga de mai multe ori pe zi pentru a nu pati ceva rau cei dragi.
depresia - reprezinta faza de constientizare a mortii, se manifesta prin tristete accentuata si regret.
acceptarea - este momentul in care se accepta pierderea, apare o anumita detasare de evenimentul mortii. Din nefericire, sunt persoane care nu trec prin toate aceste faze si raman blocate in unele etape. In aceasta situatie apare doliul complicat si este necesar ajutorul de specialitate.


Cand este indicat sa apelati la servicii psihologice:
- cand persoana nu doreste sa se desparta de lucrurile persoanei decedate
- cand nu poate vorbi despre cel disparut/a fara sa planga in crize
- prezinta tendinta de izolare, dorinta de a-si schimba radical viata
- are sentimente de vinovatie, stima de sine scazuta, frica de boala si moarte


Bibliografie: Drum prin doliu - Anda Mogos
                     Comunitate de sprijin: Exista viata dupa doliu!




depresirmântării, la ritualurile de după îmormântare şi suportul emoţional din partea familiei şi celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte Fazele procesului de doliu: 

Prima etapă: NEGAREA. În această etapă este posibil să apară blocajul emoţional, manifestat prin incapacitatea persoanei de a înţelege şi de a realiza ce se întâmplă. 
"Nu, n-a murit, nu e cu putinţă !" Persoana nu poate privi realitatea în faţă şi încearcă să se protejeze de fluxul emoţional prea puternic. Persoana refuză starea prin care trece, nu vrea să vadă, să audă, să înţeleagă. 
În această perioadă se poate manifesta uitarea selectivă, deziluzia, negarea semnificaţiei pierderii. 

A doua etapă: FURIA: Persoana poate protesta în faţa realităţii, "E nedrept, nu voiam să moară, de ce a plecat ?" Poate da vina pe ceilalţi "Medicii nu sunt în stare de nimic, n-a fost îngrijit cum trebuie !" sau se poate înfuria pe sine însuşi. Pot apărea sentimente de vinovăţie "Ar fi trebuit, dacă aş fi ştiut..." 

A treia etapă: DEPRESIA. În funcţie de istoria personală, situaţiile prin care a trecut persoana se pot întâlni şi situaţii depresive. Mai ales când este vorba de o persoană importantă care părăseşte această lume. În acest caz este foarte important pentru înţelegerea şi depăşirea stării de doliu, participarea activă la ritualurile înmormântării, la ritualurile de după îmormântare şi suportul emoţional din partea familiei şi celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte 

miercuri, 30 august 2017

CUM AR FI VIATA NOASTRA FARA BINE-RAU?


                                                                   

Binele si raul au condus lumea inca de la inceputurile timpului. Raul este un produs al fricii, totul se situeaza la nivelul mintii. Cate ore din zi le folosesti pentru a-ti indruma viata in functie de notiunile de bine si rau? De cate ori nu faci ceea ce ai vrea deoarece crezi ca e rau sau iti e teama de ceea ce cred sau spun ceilalti despre tine?


Lasi sa te deranjeze o multime de lucruri care iti creeaza multe emotii, frici si vina. Vrem si e important sa traim cu totii in armonie si in pace, eliberati de frica. Cand actionam impotriva legilor naturale, cele care conduc cosmosul, avem ceva de platit. Aceasta plata este efectul gandurilor  noastre, nu este nici pacat nici rau ci pur si simplu legea cauzei si a efectului, legea care ne invata si care ne ajuta sa devenim mai constienti. Nu exista greseli, ci doar experiente.


Pacat, rau, pedeapsa, vina, greseala si multe altele daca nu ar exista, nu ar aparea in dictionare, te-ai gandi la ele?  Tot acest vocabular a fost inventat si acceptat de foarte mult timp. Unii oameni s-au crezut Dumnezei si au inceput sa isi faca propriile lor legi, ignorand legile naturale. Setea de putere a dominat.


Personalitatile puternice au un punct comun: se cred mult mai bune in comparatie cu ceilalti, care nu sunt la fel de buni. Vor tot timpul sa-i schimbe pe ceilalti. Notiunea lor de bine si de rau are o influenta prea mare asupra lor. De aceea e atat de greu sa ii accepte pe ceilalti asa cum sunt.


Adevarul este un lucru foarte relativ si este o alta conceptie a fiintei umane, este proportional cu dezvoltarea fiecarei persoane. Fiecare din noi a atins un anumit nivel de evolutie: deci, adevarul unei persoane nu este mai putin bun decat adevarul altcuiva. Este in functie de dezvoltarea acelei persoane. Asadar, in loc sa vrei sa schimbi lumea, sa ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt. Fiecare experienta este o noua invatatura, o schimbare, o evolutie. Cand notiunea de bine si rau este prea accentuata, devii prea rigid cu tine si cu ceilalti. Esti atat de ocupat sa ii judeci si sa ii critici pe ceilalti, incat nu iti vezi propria viata. Ce se intampla cu aceasta persoana? nu simte nici o bucurie si momentele ei de emotie sunt permanente.


Ti-ai ales felul de a trai si obiceiurile actuale deoarece ai crezut ca sunt bune pentru tine, crezi ca tu esti autorul acestei decizii sau te afli sub o influenta exterioara?


Sa luam exemplu: somnul. Se spune ca ar trebui sa dormim cam opt ore pe noapte. Cine a decis asta? De cate ore de somn ai tu nevoie pe noapte? Corpul tau  trebuie sa doarma atunci cand ii este somn si nu pentru ca asa ii arata ceasul. Cand iti este foame, mananci. Aceasta inseamna sa iti asculti corpul. Fii atent la nevoile tale personale si nu la ceea ce se spune.


Trebuie, un cuvant care indica limpede notiunea de bine si rau este important pentru tine. In general aceasta afirmatie nu vine de la tine, ci prin intermediul notiunii de bine si rau : trebuie sau nu trebuie. Exemplu: lucrezi toata saptamana. Sambata dimineata iti spui: trebuie sa fac curat astazi.  Aceasta sarcina devine o corvoada. Ti-ar fi mai bine sa inlocuiesti trebuie cu intrebari de genul: Oare chiar am chef sa fac astazi curat? Si daca nu fac cat o sa ma coste acest lucru? Ti se intampla sa spui: Iar trebuie sa merg la munca in dimineata aceasta? Nu trebuie nimic niciodata... intreaga viata este o alegere! Poti alege sa nu mergi la munca dar esti pregatit sa platesti pretul pentru asta? Daca consideri ca te va costa prea mult deoarece risti sa iti pierz locul de munca, atunci vei lua o decizie care va deveni alegerea ta: Aleg sa merg la serviciu. De fiecare data cand te auzi spunand sau gandind trebuie, opreste-te si afirma contrariul: Nu, nu trebuie. Pot sa aleg in viata. Nu am de dat socoteala nimanui in lumea aceasta, decat mie insumi.

Referinte: ASCULTA-TI CORPUL, prietenul tau cel mai bun de pe pamant! LISE BOURBEAU


luni, 14 august 2017

NU MAI SUPORT ZGOMOTUL DIN URECHI !

                                                                 
                                                 

Domnul ESCU, 47 de ani, lucreaza in domeniul tehnic, sufera o pierdere a auzului, ca urmare a unei perioade indelungate de stres.  Dimineata la trezire, el observa foarte speriat cum nu mai aude aproape deloc cu urechea stanga. Un tratament cu perfuzie ii produce rapid o ameliorare. Ramane insa cu un tinitus extrem de incomod si chinuitor care consta intr-un tiut extrem de puternic la nivelul ambelor urechi. El simte o presiune foarte mare la nivelul capului, ii este din ce in ce mai greu sa  suporte zgomotul  produs de muzica, reuniuni,  intalniri cu prietenii, din acest motiv se simte deprimat, ii este teama ca va innebuni in curand sau ca isi va face vreun rau daca va ajunge sa nu mai suporte tiuitul.


Daca aceasta experienta ti se pare cunoscuta e foarte posibil sa suferi de tinitus. 


Tinitusul se manifesta prin aparitia unui zgomot cu frecventa inalta care variaza in intensitate. Acesta afecteaza mult calitatea vietii deoarece zgomotul  este constant intr-o ureche sau ambele.


Cauze: Au fost emise mai multe teorii incadrate in 2 categorii mari si anume cele neurologice in care creierul percepe gresit aparitia unui zgomot si urechea il preia ca atare si cele psihologice - tinitusul este expresia a unui factor stresor din viata individului.


Simptome: scaderea semnificativa a atentiei auditive, stari de iritabilitate,  probleme cu somnul  si comunicarea, aparitia unui grad de agresivitate datorate oboselii si a neputintei de a rezolva problema.


Optiuni tratament:
medicale - proteze auditive pentru mascarea zgomotului si medicamente antidepresive
psihologice - psihoeducatia. tehnici de relaxare, tehnici de distragere a atentiei unde persoanele afectate vor invata sa-si indrepte atentia catre lucruri placute pentru estomparea tinitusului,
terapia cognitiv- comportamentala CBT este foarte utila deoarece schimba tiparele de gandire dezadaptative : Nu mai am nici o valoare daca trebuie sa traiesc in felul acesta sau Tinitusul este semnul accidentului vascular cerebral in moduri de gandire rationale.


Metode de prevenire:
o buna igiena a aparatului auditiv
evitarea stationarii langa boxe: concerte. diferite evenimente
ascultarea muzicii la casti la un volum moderat
evitarea zgomotelor puternice si de lunga durata


Referinte: Cand sufletul vorbeste prin corp - Sa intelegem si sa tratam tulburarile psihosomatice -
Hans Morschitzky si  Sigrid Sator

luni, 3 iulie 2017

Bulimia nervoasa

 
Acum câțiva ani eram bulimică și îmi uram corpul atât de mult, îmi era atât de rușine cu mine încât am avut o perioadă în care nu aveam puterea să ies din casă.”
                                                                                                                 
Așa mărturisește Patricia despre perioada în care suferea de bulimie.

„Într-o zi, când mă simțeam extrem de vinovată că mâncasem mai mult, am încercat să vomit. Mi-a reușit și am fost chiar surprinsă de cât de ușor e. O treabă de 2 minute și vinovăția dispare.

A doua zi am făcut-o din nou. Peste câteva zile, de mai multe ori.

Partea cea mai periculoasă era, că săptămâni mai târziu, în contextul în care vomitam cam tot ce mâncam, îmi spuneam încontinuu că nu am o problemă, că fac asta doar până ce voi slăbi puțin, că mă pot opri oricând. Partea cea mai tristă e că nu am reușit să mă opresc pentru că mi-am impus asta, ci din cauza efectelor secundare care m-au speriat. Au început să mi se carieze dinții, unul câte unul, iar apoi, să îmi cadă părul. Îmi cădea în pumni la fiecare spălare – stăteam în baie și plângeam, efectiv nu se mai oprea. ”

Mărturia Patriciei, sursa: www.noizz.ro

Bulimia este o boală cu care oamenii trăiesc o viață întreagă. Dacă crezi că bulimia nu contează, e un moft sau e foarte puțin răspândită, află că „oficial 5 din 100 de femei suferă de bulimie, dar cel puțin 2 studii au arătat că numai 10% din cazurile de bulimie sunt declarate, deci e posibil ca 1 din 5 femei să sufere de bulimie (20%).

Bulimia nervoasă se caracterizează prin mâncatul compulsiv și metodele compensatorii inadecvate de a preveni luatul în greutate.
                                                                                                                                   
O persoană cu bulimie mănâncă o cantitate mare de alimente într-o perioadă scurtă de timp, pentru ca apoi să își provoace vărsături, să consume laxative, diuretice sau alte medicamente în scopul unei eliminări forțate a alimentelor. Practică sport excesiv sau post negru.

Deşi la prima impresie bulimia pare o problemă legată de corp şi greutate corporală, tulburările comportamentului alimentar ţin de fapt de emoţii, de relaţii, de gândire şi de comportament - într-un cuvânt de psihic.

Persoanele afectate de bulimie sunt obsedate de propriul aspect fizic și nu au încredere în sine.





O persoană suferă de bulimie dacă:

  • Are episoade repetate de mâncat în cantitate mare
  • Are sentimentul că nu poate controla modul de alimentație
  • Mănancă până la disconfort sau durere
  • Mănâncă în cantitate mai mare decât la o masă normală
  • Se concentrează obsesiv asupra formei și greutății corpului
  • Are o imagine distorsionată, excesiv de negativă asupra imaginii corpului 
  • Merge la toaletă după masă sau în timpul meselor
  • Suferă de depresie sau anxietate

Semnele fizice și simptomele bulimiei includ:

  • Funcționarea anormală a circulației intestinale 
  • Dantură și gingii deteriorate 
  • Glande salivare umflate 
  • Afte în gât și în gură 
  • Balonări
  • Deshidratare
  • Oboseală 
  • Piele uscată
  • Bătăi neregulate ale inimii
  • Dureri, rosături sau îngroșări la încheieturile degetelor de la mână

Semne îngrijorătoare:

  • Refuză să ia masa cu alte persoane
  • Bea multă apă înainte. în timpul meselor sau după mese
  • Are ochii roșii
  • Pare iritabil/ă, deprimat/ă
  • Merge des la sală, practică sport în mod excesiv
  • Arată mult prea obosit/ă pentru activitatea depusă

Cum se tratează bulimia?

Asistență medicală. Datorită faptului că bulimia poate cauza o gamă de complicații medicale, persoanele cu această afecțiune au nevoie de tratament pentru complicațiile specifice. Pot avea, de asemenea, nevoie de urmărirea atentă a semnelor vitale, a nivelului de lichid și electroliți, precum și a condiției fizice.

Psihoterapie. Una dintre cele mai eficiente forme de psihoterapie este psihoterapia cognitiv-comportamentala TCC. Aceasta intervine  in sfera mentala si comportamentala asupra credintelor  si a comportamentelor disfunctionale legate de alimentatia compulsiva, a obsesiilor legate de greutate si forma corporala. Stima de sine si implicit auto-valorizarea cresc prin schimbarea atentiei acordate corpului spre alte preocupari generatoare de buna-dispozitie. Rabdarea si atitudinea pozitiva sunt foarte importante pe parcursul procesului de recuperare. Psihoterapia de grup si grupurile de suport sunt benefice.


Medicația psihiatrica. Medicamentele antidepresive pot ajuta unii pacienți cu bulimie. Antidepresivele  pot ajuta la tratarea tulburărilor mentale însoțitoare cum ar fi depresia sau anxietatea.

Spitalizarea. Problemele grave care pot rezulta din tulburările de alimentație pot necesita tratament în spital.

Consecințele

Comportamentul bulimic nu este unul public, ci duce la o tot mai adâncă însingurare. Totuși, persoanele afectate se implică direct în problemele și evenimentele sociale și se întâmplă să fie persoane apreciate de cei din jur pentru bunele sfaturi pe care le dau. Însă în ceea ce privește lumea lor interioară, nu prea este dezvăluită prietenilor sau familiei și evită confruntarea cu propriile probleme din viață.

Faptul că bulimicii încearcă și insistă să-și rezolve singuri problemele și trăiesc cu gândul că nimeni nu e în stare a-i înțelege duce la depresii care pot deveni cronice și astfel la o mai puternică adâncire în groapa bulimiei.

Pe lângă aceste consecințe psihice apar și cele fizice: anemie datorită vomării, purgativele administrate excesiv și alimentația greșită duc la o mărire sau inflamare a glandelor salivare (care este vizibil la exterior). Din cauza acidului gastric apar probleme cu dinții (afecțiuni grave ale coroanei dinților), diaree și/sau constipație (adesea una după alta), îngroșarea pielii, bătături sau coji pe podul palmei datorită provocării vomei (degetul sau mâna în gât), tulburari ale circulației sanguine.

Complicații

Persoanele cu bulimie au o durere de stomac permanentă. De fapt bulimia poate deteriora stomacul și rinichii unei persoane ca rezultat al vomitării permanente. Bulimia poate, de asemenea, deteriora dinții unei persoane ca rezultat al acidului care vine în cavitatea bucală în timpul procesului de vomitare. Persoana poate să dezvolte „obraji de hamster” care apar când gladele salivare se măresc datorită vomatului foarte des. 

Problemele emoționale ale tulburărilor de alimentație au și ele prețul lor. Când o persoană devine obsedată de greutate, este dificil să se concentreze pe altceva.

De cele mai multe ori persoanele cu tulburări de alimentație devin retrase și mai puțin sociabile. Indivizii cu bulimie deseori irosesc cea mai mare parte a energiei mentale pe planificarea următorului impuls de a mânca, cheltuiesc o mulțime de bani pe mâncare și se ascund în baie pentru multă vreme după mese.





joi, 29 iunie 2017

Andreea Groza, 16 ani

Buna! Ma numesc Groza Andreea, am 16 ani si sunt din Galati. In urma cu un an nu aveam incredere in mine, imi era teama ca toate persoanele la care tin vor pleca din viata mea si faceam atacuri de panica din care nu stiam cum sa fac sa ma controlez sa ma calmez, dar cu ajutorul doamnei psiholog Racheleanu am depasit aceste probleme. In 4 luni de sedinte am trecut peste aceste probleme.

Doamna Racheleanu m-a invatat cum sa ma calmez cand fac un atac de panica,m-a invatat sa am incredere in mine si sa nu ascult vorbele lumii ca sunt grasa, m-a invatat ca cine pleaca din viata mea nu m-a iubit niciodata si nu merita sa plang si ma invatat sa fiu puternica.

Am facut multe joculete care m-au calmat si m-au ajutat foarte mult si ma ajuta si in prezent! Doamna Racheleanu m-a ajutat sa nu intru in depresie dupa ce am pierdut o persoana foarte importanta din viata mea. M-a ascultat, a fost langa mine si mi-a sters lacrimile si, cel mai important, m-a ajutat sa-mi revin si sa gandesc pozitiv J


Va recomand cu incredere sa o contactati si sa aveti incredere in doamna Racheleanu, pentru ca nu veti regreta! O sa va ajute sa depasiti orice problema.