vineri, 5 ianuarie 2018

Poveste terapeutica pentru adulti - Sa te bazezi pe tine insuti!



                                                                 
                                           
Sentimentele de lipsa de putere, neajutorare si lipsa a controlului au fost identificate drept trasaturile principale ale unui numar de tulburari psihice, a da putere este adesea o interventie terapeutica primara si majora in orice forma de psihoterapie. Sentimentele de neajutorare si de lipsa de speranta pot fi caracteristici majore, daca nu cauze, ale depresiei. Deseori oamenii sufera de anxietate sau fobii cand nu detin controlul, sau controlul perceput, asupra evenimentelor din vietile lor.

Aceasta poveste ne invata cum sa facem fata schimbarilor, provocarilor dificile care apar in vietile noastre, cum sa indepartam neincrederea in sine, ne ofera modalitati de a accepta ce nu poate fi schimbat, de a gasi cai noi de rezolvare a obstacolelor care apar, de a invata sa ne apreciem si sa ne bazam pe noi.

Uneori viata intra comod intr-o rutina. Crestem, fiind obisnuiti cu ceea ce ne este familiar si acolo simtim ca suntem in siguranta. Timp de generatii, asa a fost pentru locuitorii unui satuc de munte. Urmasera o traditie care adapta viata modelelor ritmice ale naturii. Cartofii erau cultivati in sezonul lor. Proviziile se schimbau in functie de pasunile sezonale, in susul si in josul povarnisurilor de munte. Fiecare se astepta ca acest pattern sa continue pentru totdeauna.

Dar tot asa cum tiparele sunt ceva familiar, si schimbarile sunt inevitabile. Nimic nu dureaza o vesnicie. Este exact prin ceea ce treceau acesti sateni acum. Multe lucruri pe care le traiau erau in afara controlului lor. In ultimile sezoane clima nu fusese blanda cu ei, iar acum exista mai putina hrana si erau mai multe guri de hranit.

Batranul satului s-a adresat sfatului.
- S-ar putea sa nu fim in stare sa tinem sub control multe dintre lucrurile care se petrec  in acest moment, a spus, asa ca e nevoie sa ne adaptam lor. Este singura cale de a asigura supravietuirea si fericirea oamenilor nostri.

Sfatul a decis sa trimita zece tineri la drum spre capitala, unde ar putea gasi de lucru si, era de sperat, ar trimite bani pentru a sprijini comunitatea.

Odata alesi, cei zece tineri au pornit in lunga si anevoioasa lor calatorie. Aveau de trecut peste numeroase creste muntoase, de invins rape abrupte si de traversat ape involburate. Au trait multe experiente noi si provocatoare in drumul lor, au reusit sa o infrunte pe fiecare in parte. pana ce parea ca vor in fine dejucate. Dar deodata, in fata lor a aparut un obiect aparent de nedepasit, un rau adanc, cu ape repezi, plin de curenti inselatori si valtori puternic invartejite. I-au examinat un timp malurile acoperite cu bolovanis, cautand locul de traversare cu apa cea mai mica si mai linistita. Exista o singura posibilitate - o portiune presarata cu pietre umede si alunecoase pe care sa paseasca in inaintarea lor spre malul celalalt. Ascuns partial de un tarm stancos si de pomi, traseul nu le era complet vizibil celor care ramaneau pe mal. Nu se puteau ajuta unul pe celalalt. Fiecare barbat era lasat in seama propriilor forte.

Au facut pe rand incercarea temerara. Cand parea ca toti au ajuns la malul celalalt, unul dintre ei a propus sa numere grupul, ca sa se asigure ca sosisera toti cu bine. Erau numai noua. Care o fi lipsind? Ce i s-o fi intamplat? Grupul a intrat in panica, fiecare gandindu-se care dintre camarazii lui o fi alunecat in apele furioase, fiind luat de curenti si inecandu-se probabil. Au scrutat malul, dar nu au putut vedea pe nimeni in apa sau aruncat pe tarm. Ce sa faca?

Un al doilea tanar s-a decis sa numere din nou. Rezultatul a fost acelasi. Ingrijorarea lor a sporit si au reluat cautarile dar tot n-au gasit nici cea mai mica urma a prietenului lor disparut.

Fiecare tanar a  numarat la randul lui si fiecare a ajuns la acelasi rezultat: numai noua trecusera cu bine raul. Erau siguri ca unul dintre prietenii lor murise. I- au napadit un sentiment de tristete, s-au strans unul in altul, plangandu-si prietenul disparut.

Tocmai atunci s-a intamplat ca un strain sa treaca pe-acolo. S-a oprit si i-a intrebat de ce erau asa nefericiti. I-au povestit cum au pornit zece tineri din satul lor la drum. Trecusera acest rau primejdios si unul dintre prietenii lor disparuse in aceasta incercare, caci, atunci cand au ajuns pe mal s-au numarat si erau noua. Sigur ca se inecase. Nu exista nicio alta explicatie pentru ca il cautasera cat putusera ei de bine. Ce altceva sa faca decat sa il planga?

Calatorul, vazand problema, i-a intrebat numele prietenului care lipsea. Tinerii se uitau mirati unul la altul, dar nici unul nu-l putea numi pe cel absent. Strainul le-a cerut sa se numere iarasi, rezultatul a fost acelasi. 

Izbucnind in ras, strainul a incercat sa-i linisteasca.
- Niciunul nu lipseste, le-a spus. Este bine, si intr-adevar important, sa ne pese unuia de celalalt si sa ne apreciem reciproc. Dar sa nu ne apreciem noi pe noi insine are, de asemenea, complicatiile sale. Problema este ca fiecare dintre voi a fost atat de modest, incat a uitat sa se numere pe sine.

Bibliografie: 101 povesti vindecatoare pentru adulti - George W. Burns